Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale

Eram poftit la masă de Pantazi

Pașadia era un luceafăr

Gore Pirgu era o lichea

Curtea-Veche

În felul acesta petreceam noi

Un prieten de când lumea

Dar încântarea începuse: omul vorbea

Cam o lună înainte

Eram trei odrasle de dinaști

Ia mai lăsați, nene, ciubucele astea!

Zorile

Pirgu o luase spre Poștă

Prietenul se opri aci zâmbind

Îmi înșira... felurite istorii

Dete din umeri și lepădă țigara

Da, amice

Înarmat cu îndrăzneală

Asfințitul Crailor: Spre primăvară

O amintire neplăcută

Fu cel dintâiu pe care îl întâlnii

Am mers de la început la Arnoteni cu sfială

Mergând într-o zi acolo cu Pantazi

Într-o seară, pe trezie

Într-o seară ținu să mâncăm la el acasă

De trei luni reluasem